Meniu Închide

Clasele Pregătitoare

Anul școlar 2020/2021

P.I.P. Socariciu Paula

P.I.P. Manole Mădălina

P.I.P. Filat Galina

P.I.P. Ciucă Fevronia

PREGĂTIREA PENTRU ȘCOALĂ

Începerea şcolii este un moment încărcat de emoţie şi foarte important şi pentru familie.

„Copiii au şi ei curiozitatea lor, unii de-abia aşteaptă, alţii sunt speriaţi, alţii nemulţumiţi şi, uneori, nu pot exprima în cuvinte ceea ce simt sau ce ar vrea să ştie. Din această cauză, pot apărea diferite manifestări somatice (greaţă, durere de cap, de burtă) sau psihologice (dezinteres, enervare). În plus, unii copii au schimbări mari de comportament înainte de şcoală şi în primul semestru” (psih. Anca Munteanu). Astfel că părinţii trebuie să-şi pregătească copilul din punct de vedere psihologic, pentru această schimbare. Pentru că micuţul nu are nici o reprezentare despre cum va fi la şcoală, părinţii pot merge cu acesta să vadă şcoala, clasele, vor alege drumul spre şcoală, poate afla care este orarul, cât timp va sta la şcoală, va afla despre pauze, despre învăţătoare şi ceilalţi colegi şi, nu în ultimul rând, cum se desfăşoară o oră de curs. Este indicat ca aceste discuții să înceapă cu aproximativ o lună înainte, dacă n-au fost începute deja. De asemenea, este bine ca părinţii să meargă împreună cu copilul să cumpere rechizitele necesare pentru şcoală, viitorul elev având timp astfel să poată pune întrebări şi să se pregătească.

Ce pot face părinţii pentru a pregăti copilul pentru prima zi de şcoală?

Să responsabilizeze copilul dându-i diferite sarcini pe măsura capacităţilor şi abilităţilor lui– daţi copilului diferite sarcini (să ude florile, să strângă masa etc.), încurajaţi-l să se achite de ele şi ajutaţi-l cu instrucţiuni cât mai clare şi precise, iar la sfârşit apreciaţi pozitiv îndeplinirea lor;
– nu-l scutiţi mereu, spunând că este prea mic, nu poate, nu se pricepe. În timp va crede că nu e în stare de nimic;
– nu-i spuneţi că singura lui sarcină este să se joace. Copilul are nevoie să înveţe să se descurce singur;
– nu renunţaţi să-i mai adresaţi solicitări doar pentru că nu se achită de acestea în mod corespunzător sau pentru că le faceţi dvs. mai repede sau mai bine. Copilul are nevoie de exerciţiu ca să înveţe.
Să disciplineze copilul pentru a respecta mai uşor regulile şcolii, cerinţele profesorilor, pentru a fi mai cuminte în pauze, mai conştiincios.  – copilul trebuie să respecte solicitarea unui adult/persoană investită cu autoritate, fie de a se opri din ceea ce face, fie de a face ceva anume;
– copilul are nevoie să îşi poată controla nerăbdarea şi emoţiile negative;
– copilul trebuie să ştie că nu are voie să agreseze fizic sau verbal pe alţi copii, să îi ameninţe, să-i umilească, să se poarte urât, altfel va intra în conflict cu colegii sau cadrele didactice. Nu e suficient doar să-i explicăm, ci să transformăm această regulă într-o regulă de viaţă.
Să-l ajutăm să-şi dezvolte vorbirea şi vocabularul– repetaţi din când în când ceea ce afirmă copilul, incitând la dezvoltarea conversaţiei;
– citiţi-i copilului povestioare încă de la vârste fragede, chiar dacă vi se pare foarte mic;
– cereţi-i să vă spună şi el câte o poveste din cele pe care i le-aţi citit; – obişnuiţi-l să-şi însoţească mereu cererile cu te rog, să răspundă cu mulţumesc/nu, mulţumesc şi să salute.
Să-l ajutăm să citească– ideea este nu de a-l învăţa să citească ci să-l obişnuim cu cărţile;
– cumpăraţi-i cărţi şi ajutaţi-l să exploreze imaginile, să le explice, să identifice titlul poveştii, apoi la vârste mai mari să identifice litere sau chiar să citească;
– obişnuiţi să citiţi în prezenţa copilului şi să discutaţi cu copilul ceea ce citiţi.
Să-l ajutăm să-şi dezvolte abilităţile manuale– să coloreze în interiorul contururilor, apăsând uniform cu creionul pe hârtie;
– să scrie bastonaşe, liniuţe, cârcei, acolade. Nu râdeţi şi nu-l certaţi dacă nu le realizează corect!
Să-l pregătim pentru matematică– familiarizaţi copilul, în joacă, cu noţiuni de bază precum numere, forme geometrice (pătrat, cerc, triunghi etc.) cu ajutorul unor jocuri de construcţie îndrăgite de copii;
– învăţaţi-l să numere cu ajutorul obiectelor şi cu ajutorul desenelor;
– la piaţă, la bucătărie, în excursie, la zoo, copilul are nenumărate situaţii în care să înveţe să facă comparaţii cantitative (mai mult, mai puţin, la fel, tot, nimic, greu, mai greu, subţire, mai subţire etc.) şi să se obişnuiască cu cele mai uzuale unităţi de măsură (litru, kg, metru etc.) Ex. „te rog aşază câte două felii pentru mama, trei pentru tata şi una pentru tine.”

SUCCES!